"Alteta Sa cititoare", Alan Bennett, recenzie literara

Englezii sunt universal consideraţi un popor scorţos pentru care a fi impersonal este o datorie şi să te plictisească în conversaţii despre vreme şi grâu este un imperativ (îl parafrazez din memorie pe Cioran). Universul nostru este însă unul plin de paradoxuri aşa că să nu ne minunăm prea tare, ci mai bine aruncaţi-vă în lecturarea acestei cărţi de mici dimensiuni, care vă va lumina după-amiaza.

Dar să nu ne lungim cu vorba şi să descriem în mare firul narativ. Alteţa Sa, regina Marii Britanii, se pomeneşte trasă de snobii şi gălăgioşii săi câini spre o bibliotecă ambulantă. Personificarea politeţii, bătrâna doamnă, intră pentru a scuza impoliteţea zgomotoasă a câinilor. Dar odată ajunsă înăuntru, din nou politeţea –bat-o vina- o îndeamnă să aleagă o carte. Alegerea nu este una fericită, dar lectura cam anostă nu este abandonată pentru că regina este un om al datoriei- ce începe termină. A doua carte însă este responsabilă pentru toate întâmplările acestei cărţi. Alteţa Sa nu se poate opri din citit şi, mai rău, leagă o stranie prietenie cu un băiat de la bucătărie care îi coordonează lectura în lumea când roz, când mov, când cenuşie a cărţilor. Oamenii din preajma reginei se alarmează, Primul Ministru ajunge să deteste întrevederile cu Majestatea Sa de când aceasta îi dă teme pentru acasă să citească tot felul de cărţi ca apoi să îi pună întrebări din acestea, preşedintele Franţei trebuie să mintă că a citit cartea unui puşcăriaş homosexual despre care nici a auzit şi nu ştie cum să o şteargă mai repede de lângă Alteţa Sa- toate acestea nu sunt decât începutul problemelor generate de „periculoasa” îndeletnicire a reginei.

Cu mult umor sunt urmărite consecinţele lecturii. De ce citim? Merită să cunoaştem pe autorii cărţilor care ne-au fascinat? Ne îmbogăţeşte lectura viaţa? Toate aceste întrebări clişeu îşi află un răspuns la Majestatea Sa care pare pentru prima oară să se simtă confortabil discutând cu propria persoană. Pentru iubitorii de cărţi va fi deosebit de plăcut să parcurgă-chiar dacă doar titlurile- cărţilor mereu mai multe care se adună pe biroul reginei şi fiecare cititor poate găsi sugestii de lectură. Încă o carte despre cărţi aţi putea spune, dar este delicioasă şi nu lipsită de intrigă. Astfel, ce comploturi se vor pune la cale pentru a-i face pierdute cărţile şi a o îndepărta de influenţa „malefică” a băiatului de la bucătărie- iată descoperirile care vă vor amuza şi vă vor face să îndrăgiţi această carte.