Inapoi la intrebarile de baza

Cartea lui Steve Hely "Cum am devenit un romancier celebru" are un farmec incontestabil: este amuzanta si brutal de onesta, intesata de citate din romane de duzina si, in acelasi timp, neuitand sa vorbeasca despre meritele scriitorilor de geniu, ne aminteste una dintre intrebarile pe care ni le punem mai rar: "Ce este o carte adevarata?".

Talentatul absolvent de Litere, Pete Tarslow, lucreaza intr-o agentie dubioasa pentru un sef care face in permanenta analogii intre lumea contemporana si Imperiul Roman, scriind scrisori de motivatie pentru tineri straini cu bani care doresc sa aplice la universitate. Pete nu pretinde ca ar avea principii, in schimb stie clar ce vrea de la viata: banii si faima care sa ii asigure o casa cu vedere la ocean si sa ii faciliteze accesul la o anumita categorie de femei si, nu in ultimul rand, sa o faca pe Polly, iubita din colegiu, sa sufere in ziua nuntii ei.

Animat de aceste deziderate nobile, Pete decide ca a scrie o carte serioasa nu este nici usor si cu siguranta nici profitabil. Asa ca dupa o munca in niciun caz extenuanta de colectare a cliseelor preferate de cititori si sub influenta alcoolului si a unui medicament obtinut intr-un mod neortodox, scrie intr-un timp record (daca va amintiti din liceu- Sadoveanu a scris in doua saptamani capodopera "Baltagul") cartea "Clubul Ramasitele Tornadei". 

Soarta tine cu trisorul indraznet, care se vede propulsat spre faima si spre cercul scriitorilor de succes pe care ii dispretuieste. Va putea Pete sa continue sa pozeze in scriitor sau isi va da in vileag marsavia? In aflarea deznodamantului veti fi rasplatiti de numeroase momente comice, si veti fi indemnati sa va puneti intrebari esentiale pentru iubitorii de carte.

Musatescu.... savuros....

Pentru cei care nu stiu, dar si pentru cei care stiu. Cateva cuvinte care sper sa aduca un zambet pe buzele noastre. Mai ales acum cand primavara ne-a "pacalit" ca vine! ... Uff.. mai e mult pana se incalzeste

Unii trăiesc gratis, alţii degeaba..

Dacă într-o vorbă îndeşi mai mult decât încape, devine vorbă goală..

De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită?.

Bănuitorul se trezeşte înaintea ceasului deşteptător, ca să-l controleze dacă sună exact.

În fiecare zi de primăvară când vin rândunelele, pesimistul fredonează "vezi rândunelele se duc".

Caloriferul stins e mai rece decât frigiderul în funcţiune.

Dragostea.. Bătăi de inimă pentru dureri de cap. Sentimentul care vine în galop şi dispare în vârful picioarelor.

Femeile nu înşeală, compară.

Lanţurile au redactat definiţia libertăţii.

O idee bine clocită trebuie să facă adepţi, nu pui.

Când stai de vorbă cu proştii numai duminica e o adevărată sărbătoare.

De ce au militarii acte de stare civilă?

Fost primar, fost prefect, fost senator, fost ministru, conu Mişu a fost numai un fost.

Ca să măsori distanţele, trebuie să le şi străbaţi.

Marele cusur al femeilor este că te iubesc, totdeauna, când ai altceva de făcut.

Nu sunt sensibil la frig. Chiar şi gerul mă lasă rece.

E frumos să fii bun, dar trebuie să fii şi bun la ceva.

Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare.

Fericirea se trăieşte numai de la o clipă la alta. Între ele bagă intrigi viaţa.

Laşitatea este sentimentul care n-are nici măcar curajul să spună cum îl cheamă.

Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa.

O plantă care provoacă insomnii unora: laurii altora.

Minciuna premeditată nu mai e chestiune de fantezie, ci de caracter.

Adevăraţii cai de cursă nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-şi pună sângele în mişcare.

Gloria, când moare, nu face testament în favoarea nimănui.

În ziua victoriei, nu uita să-ţi aminteşti şi de înfrângerile anterioare.

Nu gloria este efemeră, ci numai cei ce o au.

Amintirile unora se numesc remuşcări.

Fiecare inimă are podul ei cu vechituri, pe care nu se îndură să le arunce niciodată, dar le

scutură din când în când.

Amintirile sunt asemenea cărţilor din biblioteca ta. Cauţi câte una când nu mai ai nimic nou de citit.

N-am cerut vieţii nimic. Tot ce am avut, i-am smuls. Şi tot ce n-am avut, mi-a furat.

Cu vremea să mergi în pas, nu la pas.

Una e să crezi şi alta e să fii credul.

Una e să ceri, alta să cerşeşti, şi cu totul altceva să revendici..

Amabilitatea adevărată trebuie să fie, în primul rând, o chestiune de caracter şi apoi una de educaţie.

Nu plânge fără motiv. Şi mai ales, nu plânge când ai motive.

Când ţi se cuvine ceva, să nu ceri. Pretinde.

Viitorul unui om, ca şi al unei lumi, se construieşte, nu se visează.

Te-ai întrebat vreodată câte mâini au făcut pâinea, pe care, cu una singură, o duci la gură?

Fără mâna omului, omenirea ar fi trăit în patru labe .

Bănuiala e serviciul de spionaj al oamenilor neînarmaţi pentru viaţă.

În fiecare tren al lumii, viaţa circulă pe compartimente.

Era atât de urât, încât atunci când se strâmba, părea mai puţin urât.

Când priveşti marea, gândul o ia în derivă.

Suntem chit, tinere confrate. Dumneata nu mă cunoşti şi eu nu te recunosc.

Poţi să fii într-o ureche şi totuşi foarte serios la treabă: dacă eşti ac.

Noaptea, viteza gândului circulă în "ani-întuneric".

Şi dacă ai chelit, ce? Parcă pe lumea asta nu sunt şi vulturi pleşuvi?

Focul sacru nu se aprinde cu chibrituri.

Numai covoarele se nasc ca să fie călcate în picioare.

In cautarea iubirii- recenzie la cartea cu acelasi nume a lui Nancy Mitford

Exista oare subiect mai indragit de prozatori, fie ei de proza scurta sau lunga, sau care sa incante mai din plin sufletele reci ale poetilor, care adesea stiu multe despre dorinta si prea putin despre iubire? Da, scumpi cititori, incerc sa va inhat in carlig, provocandu-va chiar din introducerea acestui scurt eseu. Dar nu disperati, caci trecem la prezentarea cartii.

Desi titlul suna romantos, mie una mi-a placut. Si am sa explic de ce. Romanul lui Nancy Mitford o are ca naratoare pe Fanny, fiica unei aristocrate cu suflet boem, care raspunde la apelativul "Calul naravas" si care isi abandoneaza copila si sotul pentru a porni in cautarea Aventurii. Drept urmare Fanny este luata pentru a fi crescuta de matusa Emily, matusa care in urma unei deziluzii amoroase decide sa nu se casatoreasca (rezolutie ce se va dovedi pana la urma imposibil de tinut) si isi petrece des vacantele la cealalta sora a mamei ei,  matusa Sadie, a carei fiica Linda este de fapt personajul central al acestei carti. Fascinatia pentru sex este prezenta inca de la inceputul romanului, si cum actiunea se petrece in perioada interbelica, interesul pentru casatorie este nelipsit. Linda impreuna cu fratii si surorile ei afla tot ceea ce este de stiut despre cel dintai subiect mentionat dintr-o carte cu splendidul titlu Ratele si reproducerea lor.

Timpul trece si o tanara, dar insetata de iubire Linda, se indragosteste de fiul unui bancher instarit. Casatoria lor este privita dezaprobator de ambele familii, dar acest detaliu parca ofera si mai mult avant tinerilor care isi unesc destinele in ciuda profetiilor pesimiste de care au parte. Si cum se intampla atat de des in viata noastra cotidiana, cand ne indragostim la prima vedere si ascultam obiectul adoratiei noastre perorand pe teme care in nici o mie de ani nu ne-ar fi starnit interesul in mod obisnuit- ascultam o zi, doua, trei, iar dupa o luna parca incepem sa ne pierdem entuziasmul, intocmai pateste si Linda, care realizeaza ca sotul pe care l-a ravnit atat o plictiseste teribil. Dupa nasterea complicata a unei fetite, relatia celor doi este evident pe o panta descendenta. Si nu este nevoie decat de un comunist idealist, dar sa nu uitam incredibil de atragator, care sa o convinga pe Linda sa isi paraseasca sotul. Din nou iubirea ii intuneca ratiunea si fara sa tina cont de lipsa afinitatilor, dragul nostru personaj central trece la casatoria numarul doi. Isi insuseste idealurile sotului, participa la intalnirile triste ale comunistilor vesnic nemultumiti de starea lumii, si ajunge in Franta pentru a oferi sprijin refugiatilor spanioli goniti din patrie de Razboiul Civil. Sotul numarul doi se indragosteste aici de o tanara animata de aceleasi idealuri, iar Linda, realizand ca este posibil sa se fi inselat din nou si sa fi confundat iubirea cu un simulacru, il paraseste si pleaca la Paris cu intentia de a se intoarce la Londra. In gara din Paris isi da seama ca biletul cumparat fusese pentru ziua precedenta si astfel fara bilet si fara bani nu ii ramane decat sa se puna pe plans. Si acum (tam-tam-ta-tam) apare un duce instarit, un don juan irezistibil (cu un nume fenomenal: Fabrice), care se afla chiar in cautarea unei noi amante, Linda are potential si desi pretinde ca vrea doar bani cat sa ajunga la Londra, amanand de pe o zi pe alta, petrece 11 luni de fericire sublima la Paris. Razboiul izbucneste, ii desparte pe cei doi- si va las pe voi sa terminati cartea si sa scrieti in commenturi incheierea (glumesc fireste,dar oricum va las in suspans). 

Linda este nemultumita ca multi gasesc ca ii seamana "Calului naravas" si sustine ca ea cauta iubirea si nu aventuri pasagere. Ca este neserioasa nu poate dezminti, caci asa cum ii aminteste Fabrice cum ar putea explica o fata serioasa sotul numarul doi. Dar "Calul naravas" admite in fata lui Fanny ca fiecare aventura i-a parut iubire la momentul respectiv. Iubirea perfecta se lasa cautata, nu se lasa si gasita din simplul motiv ca nu este nimic mai mult decat o iluzie (nu luam aici in considerare iubirea divina).

Recomand foarte calduros aceasta minunata satira sociala pentru umorul englezesc care nu inceteaza sa ma surprinda si sa ma faca sa zambesc cu toata gura si pentru indemnul subtil de a incerca sa intelegem ceva despre natura iubirii.

Tristetea lui Ovidiu

Mi-am imaginat uneori cum trebuie sa fi fost viata lui Ovidiu la Tomis. Permiteti-mi sa reformulez: mi-am imaginat cu groaza cum trebuie sa fi fost viata lui Ovidiu la Tomis. Oricat incercau revistele de cultura autohtone sa ma convinga ca marele poet admira masculinitatea barbosilor daci, nu ma dadeam convinsa. Cetateanul Romei iubitor de clima calda, bai si discutii despre arta, nu-mi parea genul care s-ar fi integrat intr-un grup de daci, mai degraba amatori de ghicitori decat de poezii despre arta iubirii- sau cel putin asa imi inchipuiam eu.

Cartea lui Vintila Horia [Dumnezeu s-a nascut in exil] este jurnalul ascuns al lui Ovidiu. Un jurnal lipsit de zorzoane stilistice, curat si sincer. Este splendida viziunea autorului: metamorfozarea subtila a poetului dintr-un hedonist cu pana fermecata intr-un exilat care il asteapta pe Dumnezeu, care asteapta Adevarul. Drama lui Ovidiu este ca a avut tot ce si-a dorit- avere, faima, amante, sotii- si toate acestea nu au fost de ajuns pentru a-i umple un gol din suflet. La Tomis se vede nevoit sa isi sondeze adancimile sufletului, caci ce altceva este de facut in taramul barbarilor? Amintirile se impletesc cu prezentul si cu speranta ca se va intoarce la Roma. Este in descrierea Daciei exilatului Ovidiu ceva care te infioara si iti da senzatia de frig. Vintila Horia, la randu-i exilat, isi varsa sufletul in randurile cartii- randuri adeseori triste, dar nu lipsite de speranta, caci Dochia, servitoarea daca, ii impartaseste poetului o mostra de intelepciune barbara: ca sa fii fericit nu ai nevoie sa posezi tot ceea ce iti doresti.

Aminitirea Romei incepe sa se estompeze, desi dorinta de a o revedea nu dispare [asemeni tentatiei pacatului], iar pe acest fundal un doctor grec ii aduce vestea ca l-a cunoscut pe Mesia, a vazut steaua si l-a aflat pe Fiul lui Dumnezeu abia-nascut in bratele Sfintei Maicii Sale. Dar doctorul l-a pierdut pe Mesia si de atunci tot cauta, pribeag fara alinare in asteaptarea inceputului propovaduirii. Noul zeu il insufleteste pe Ovidiu, care la randu-i asteapta cuvintele vietii, cuvintele Adevarului.

Cartea lui Vintila Horia, in ciuda faptului ca a fost caracterizata ca fiind necomerciala, a avut mare priza la public. Distins cu premiul Goncourt si intrand apoi intr-un scandal provocat de acuzatiile de fascism venite din tara, romanul-jurnal ramane, in incantatoarea-i simplitate stilistica si in sinceritatea-i dezarmanta, o carte care merita citita.

out of the boX...

Am tot spus de atata timp ca voi adauga un post despre E. E. Cummings. In liceu am citit "Cercul poetilor disparuti" care m-a facut curioasa... Stilul foarte modern este de fiecare data o incantare pentru mine atunci cand am din nou contact cu literatura sa.. 


Desi am spus initial ca voi aduce mai multi poeti americani in acelasi post, am schimbat linia. Unul singur este de ajuns. Talentul sau a reusit sa ma aduca de fiecare data in alt loc si sa imi puna un mic zambet pe fata. Nu vreau sa incarc cu bibliografia sa acest post. Doar atat: "Among the most innovative of twentieth-century poets,"  (Jenny Penberthy) 

It takes courage to grow up and become who you really are.

I imagine that yes is the only living thing.

Knowledge is a polite word for dead but not buried imagination.

Humanity I love you because when you're hard up you pawn your intelligence to buy a drink.

I'd rather learn from one bird how to sing than to teach ten thousand stars how not to dance.

dive for dreams
or a slogan may topple you
(trees are their roots
and wind is wind) 
trust your heart
if the seas catch fire
(and live by love
though the stars walk backward) 
honour the past
but welcome the future
(and dance your death
away at the wedding) 
never mind a world
with its villains or heroes
(for good likes girls
and tomorrow and the earth) 
in spite of everything
which breathes and moves, since Doom
(with white longest hands
neating each crease)
will smooth entirely our minds 
-before leaving my room
i turn, and (stooping
through the morning) kiss
this pillow, dear
where our heads lived and were. 



Pe fundal va propun o melodie de Ludovico Einaudi. .... 

P.S. Ghiciti cine e autorul picturii... va dau un indiciu. Numele apare in acest post :-)

Poza zilei 2

Din categoria Poza Zilei (categorie pe care am lansat-o cu entuziasm si pe care nu am abandonat-o- dovada constand din actuala postare): statuia Arhiducelui Carol, Duce de Teschen, aflata in centrul istoric al Vienei. Statuia se remarca prin faptul ca are doar doua puncte de sprijin: picioarele din spate ale calului.

Lectura ca indemn de a deschide un album de arta

Citesc o carte pe care am vrut de nenumarate ori sa o arunc din mana. Drept urmare am aruncat-o de nenumarate ori din mana si tot de atatea ori am ridicat-o, am citit mai departe, m-am declarat agasata si fascinata in acelasi timp.

Vorbesc despre cartea lui Mario Varga Llosa The Way To Paradise. Opera despre care insist sa va povestesc (in caz ca cititi mai departe de acest rand) are ca tema viata pictorului neoimpresionist Paul Gauguin si cea a bunicii sale, feminista Flora Tristán. Vietile lor se impletesc literalmente pentru ca un capitol este despre pictor, unul despre feminista si tot asa.

Sunt vietile lor interesante? Da, si inca cat se poate de interesante. Paul Gauiguin a renuntat la o viata bine integrata in sanul societatii (si aici a se intelege o slujba bine platita, o sotie si 5 copii) pentru a-si explora pasiunea pentru pictura, care s-a ivit destul de tarziu. A fost convins ca este necesar ca artistul sa se intoarca la radacinile sale salbatice si nu sa picteze doar ceea ce vad ochii. De aici a aparut si interesul sau pentru Polinezia Franceza unde a calatorit de cateva ori si unde si-a ales nenumarate amante pe care le-a imortalizat in cateva dintre cele mai cunoscute opere ale sale si unde a si murit- caci pictorul neinteles nu a dorit sa se mai intoarca in Europa.

Bunica sa pe de alta parte si-a parasit sotul si impreuna cu copiii a dus o viata de fugara, caci femeile care isi paraseau sotul erau delicvente in ochii legii. Fiica nelegitima a fratelui lui Pío de Tristán, vicerege al Peru-ului, Flora decide sa isi viziteze unchiul sperand sa isi primeasca partea de mostenire. Nu are succes in privinta mostenirii, insa calatoria aceasta ii deschide ochii asupra crudelor realitati sociale din Peru- unde bogatii se scaldau in lux, saracii traiau in conditii precare, iar sclavii erau lipsiti de orice fel de drepturi. Intoarsa in Franta scrie cartea "Pérégrinations d'une paria", iar lupta pentru egalitatea de drepturi intre femei si barbati si emanciparea clasei muncitoare devin noua ei misiune.

Super fain subiectul, nu? Da... Dar ce m-a facut sa arunc cartea din mana in mai multe randuri a fost taraganarea multor capitole. Scriitorul ne reda gandurile celor doi, ganduri obsesive si poate verosimile, dar de multe ori nespus de plictistoare. De asemenea turneului bunicii Flora in Franta in vederea organizarii de sindicate pentru muncitori i se aloca prea multe pagini in opinia acestei cititoare.

Dar prin ce compenseaza cartea? As spune ca prin imbierea irezistibila de a deschide albumul de pictura cu Gauguin si de a cauta o monografie despre viata bunicii m-a cucerit cartea lui Mario Varga Llosa. Imi place nespus acest gen de literatura care iti trezeste pasiuni si iti aduce cunostinte noi, si, in mare, din acest motiv am reusit sa o termin.

updatE..

Wow! A trecut timpul de cand nu am mai adaugat un new post... cred ca a fost pentru ca am vrut ca "goagle" sa isi schimbe interfata.. sau poate ca a fost pentru ca pur si simplu m-am luat cu altele. Altele? Nici eu nu stiu. Pur si simplu in ultimult timp notiunea de "timp" devine din ce in ce mai relativa. Parca nici nu simt cand am timp liber si cand nu am timp liber. Cred ca asta e penrtu ca am ajuns sa fac un mix atat de perfect incat a devenit omogen :))

Neah... it's still life si vorba aia care am spus-o multora "...Lucky us!".

Ce as mai putea sa povestesc? Aaa.. am avut placerea sa fiu placut uimita de Hunger Games. O carte pe care am incercat sa o ascult slash citesc de ceva timp si de fiecare data nu reusesc sa fiu captivata. Filmul in schimb, si-a scos banii de la mine. Merge de vazut. Printre multimea de filme lansate in ultimul timp, reuseste sa se remarce. Are cam tot ce ii trebuie unui film sa fie de succes: efecte, machiaj original, actori buni si o poveste originala care implica si o cantitate variabila de romance. Atat cat sa atraga publicul de ambele parti. Recunosc ca au fost si momente in care ma intrebam "Nu mai incepe si actiunea o data?", dar e mai bine decat, scuze Silviu, "Where is Michael?". Nu zic, dar de la noul Underworld ma asteptam la mai multe.
Hmmm... ce as mai putea recomanda pentru o seara de relax? Stiu! Un alt film dragutz si care a reusit sa ma prinda (de maneci) a fost The Vow. Superb si cu o poveste bazata pe fapte reale. Filmul merita vazut si savurat datorita distribtiei :D (google it, nu mai adaug eu linkuri aici). Filme?... Hugo a fost iar dragutz. Am vazut ca anul acesta la Oscaruri s-a mers pe o tema legata de inceputurile cinematografiei. Dar filme frumoase, cu un "ceva" care le fac sa sclipeasca la lumina.

Ca si seriale sunt destul de dezamagita lately, de singurul serial la care, la un momentdat, eram la zi: Gossip Girl. Vorba Flaviei, in serialul asta chiar ca se fac toate combinatiile intre personaje. Mai este Chuck-Serena si se epuizeaza totul. Dar stai! Daca se trec la combinatii intre personajele de acelasi sex? Hmm.... Dan-Nate :)))) God... deci. Serialul. Asta. Se. Lungeste. Prea. Mult. ... si e pacat! Americanii astia parca nu stiu uneri cand sa puna punct. Unele seriale care inca au audienta (gen House) se termina, dar altele... nu se poate sa se ajunga la un consens? Vreau sa vad odata o nunta Chuck - Blair si i'm done! Neah... entertainment frate. (acum sunt eu cea care vrea sa critice si sa se lege de un serial). Cine vine sa ia apararea? Mai bine ma intorc la serialele coreene. Acolo exista un avantaj pe care il spun tuturor: nu mai mult de 25 de episoade. Si asta e mult! Si gasesc pe toate gusturile. Cine vrea sa incerce, sa le dea o sansa, sa caute intai si sa vada ceva care e pe "stilul" lor. Ce pot recomanda (de uz mai general) este City Hunter. E light si poate fi si pt fete si pentru baieti...cred :D ..

Referitor la carti.. o las mai degraba pe Flav sa povesteasca mai multe. Eu am ramas copilul care inca citeste povesti ... cu supranatural. :))) Pentru cei care vor sa incerce, recomand seria Fallen de Lauren Kate. E draguta. .. sau Hex Hall care e si finalizata. Nu mai stiu scriitoarea dar se afla usor. De Hex Hall am fost placut impresionata.

Asteptam cu nerabdare var....Eurovisionul pardon. Cred ca eram cu gandul departe la vara si la vacanta de la facultate .... *dreamy* ...si daca mai aveti sa imi recomadati ceva, va rog. Ma refer aici la filme, muzica, ...

[sper sa scriu si eu ceva mai des de acum.. sa vedem daca si aplicam].

Andrada

Glume aristocrate

În ajunul morţii înţeleptului Socrate, un prieten se duce la închisoare să-l viziteze şi dădu acolo peste un profesor de muzică, care îl învăţa pe filozof un cântec la liră.
- Păi cum - exclamă prietenul - mâine vei muri şi astăzi mai înveţi un cântec nou?!
Iar Socrate i-a răspuns:
- Dar când să-l mai învăţ, dragul meu?

Intr-o zi, ducele Jacques-Henri de Duras, vazandu-l pe filozoful Descartes cum se delecta cu niste specialitati culinare, ii zise in batjocura:
- Cum, si filozofii mananca lucruri atat de bune?
- De ce nu? - ii raspunse Rene Descartes - iti inchipui poate ca natura a creat lucruri delicioase numai pentru prosti?

In carnetele sale, Leonardo da Vinci si-a notat, alaturi de numeroase schite, studii, informatii, si unele anecdote spuse prietenilor. Iata una din ele:
Un pictor care avea niste copii foarte urati, fiind intrebat cum e cu putinta ca el, care a pictat tablouri atat de frumoase, are astfel de copii, a raspus ca:
"Tablourile le-am pictat ziua, in timp ce pe copii i-am facut noaptea!"

Cea mai importanta descoperire atribuita lui Pitagora este celebra teorema care-i poarta numele: patratul lungimii ipotenuzei unui triunghi dreptunghic este egal cu suma patratelor lungimilor catetelor.
Legenda spune ca, dandu-si seama de importanta extraordinara a descoperirii sale, de bucurie, el a dat un mare ospat in cinstea zeilor, pentru care a sacrificat o suta de boi, la care au fost invitati atat bogatii, cat si saracii.
Despre aceasta imprejurare Hegel a facut o observatie ironica: "A fost o veselie si o sarbatoare a spiritului. pe socoteala boilor!"

Sotia filozofului si matematicianului grec Pitagora era o femeie instruita si inteligenta.
Fiind intrebata dupa cat timp se purifica o femeie care s-a impreunat cu un barbat, a raspuns:
"Cu propriul sot, imediat, cu altul, niciodata".

Talleyrand stătea într-o zi între doamna de Stael şi doamna Récamier, galant cu amîndouă, totuşi cu o nuanţă destul de pronunţată pentru cea de-a doua.
- În sfîrşit - spuse d-na de Stael, oarecum dezamăgită - dacă am cădea amîndouă în apă, pe care ai salva-o mai întîi?
- O, doamnă baroană - răspunse Talleyrand - sunt sigur că înotaţi ca un înger.

Filosoful francez Fontenelle (1657-1757), nepotul lui Corneille, se duce intr-o zi dis-de-dimineata in vizita la o doamna cu care era prieten. Doamna il primeste in capot si se scuza:
- Vedeti, domnule Fontenelle, ma scol pentru dvs.!
- Da, doamna, dar va culcati pentru altul! - mormai suparat filosoful.

Obiceiul marelui dramaturg francez Jean Racine era să-şi declame versurile plimbându-se. Nu de puţine ori uita unde se află şi le recita cu glas tare. Patetismul cu care le spunea mişca de multe ori pe muncitorii care lucrau la palatul Tuilleries. Aceştia credeau despre dânsul că e un om deznădăjduit, care avea de gând să se sinucidă!

Henric VIII, regele Angliei, hotârî să trimită un episcop la Francisc I , regele Franţei, într-o vreme când relaţiile dintre cei doi monarhi erau foarte încordate.
Episcopul îi obiectă că misiunea încredinţată îi punea viaţa în primejdie.
- Să nu-ţi fie teamă! ripostă Henric. Dacă Francisc te va ucide, voi pune să fie decapitaţi francezii aflaţi în puterea mea.
- Vă cred, spuse episcopul. Mi-e teamă însă că nici unul din capetele lor nu se va potrivi pe umerii mei!

Napoleon avea o formulă favorită pentru a-şi exprima dispreţul pentru cineva:
- E penultimul dintre oameni!
Întrebat de ce penultimul, împăratul a răspuns:- Ca să nu descurajez pe nimeni.

Aforisme...

Mi-era dor de acest blog. Nu am spus "La multi ani!"... Nu am facut nicio urare... dar aici sunt o multime de amintiri placute. De aceea.. pentru a intampina cu putin haz noul an, mi-am propus sa adun aici ceva ce e tipic mie pana acum :)

Ajunse prin mail, va dau un share la aceste cateva aforisme "sugubete". Enjoy!

1. Cu dra­gostea omori timpul, cu timpul omori dragostea.
2. Răzbunarea e dulce şi nu are calorii.
3. Dacă n-ai ce face, fă-o în altă parte.
4. Când bărbatul are o situaţie proastă, caută o femeie. Când situaţia se îmbunătăţeşte, mai caută una.
5. În dictatură, cineva te foloseşte cum vrea. În democraţie, ai dreptul să-l alegi pe cel care o să te folosească aşa cum vrea el.
6. Dacă soţia nu vor­beşte dimineaţa cu tine, în­seam­­nă că beţia de aseară ţi-a re­u­şit.
7. Mai rău decât un prost le­neş e un prost cu iniţiativă.
8. M-au ur­mă­rit multe gânduri profunde, dar am fost întotdeauna mai iute decât ele.
9. Întâmplarea e ine­vi­ta­bi­lul apărut din senin.
10. Dacă şeful e idiot, lasă-l s-o afle de la altul.
11. În orice căsnicie, cineva are întotdeauna dreptate, iar bărbatul niciodată.
12. Nu-i greu să te laşi de băut, greu e să înţelegi de ce trebuie să te laşi de băut.
13. Oamenii cu bani sunt de două feluri: apăraţi de poliţie ori căutaţi de poliţie.
14. Şi în casa de nebuni există vecini.
15. Oricât te-ai strădui, cineva va munci mai puţin decât tine şi va câştiga mai mult.
17. Nu salarile-s mici, lunile sunt prea lungi.
18. Când iubeşti cu adevărat, nici măcar bigudiurile nu te mai sperie.
19. Principala problemă a omului e că el singur îşi creează probleme.
20. Dacă nu ai griji şi duşmani, e po­sibil să nu te fi născut.
21. Cine mun­ceşte toată ziua nu mai are timp să câştige.
22. Viaţa e liniuţa dintre data naşterii şi data morţii.
23. Sărăcia nu se vindecă. A dove­dit-o medicina fără plată.
24. Dacă într-un cuvânt de cinci litere ai comis şase greşeli, una e de prisos.
25. Un adult e omul care nu mai creşte în înălţime şi începe să crească în lăţime şi grosime.
26. Prietenii pot fi şi falşi, duşmanii sunt întotdeauna autentici.
27. Nu-ţi băga în cap toate fleacurile, fiindcă nu-ţi mai rămâne loc pentru prostie.
28. Un optimist este un om in­su­ficient informat.
29. Femeile fac din nimic trei lucruri: salate, coafuri şi drame.
30. Uneori, când începi să frânezi, nu te mai poţi opri din frânat.
31. Dacă la o întrebare îţi răspunde un filozof, nu mai înţelegi ce-ai întrebat.
32. A doua căsnicie e victoria speranţei asupra experienţei.
33. Nu-i deloc greu să combini neplăcutul cu inutilul. E doar o chestiune de tradiţie.
34. Logica este ştiinţa care îi permite bărbatului să nu în­ţe­lea­gă femeia.
36. Pe oaspete, oricât de bine l-ai hrăni, tot se îmbată.
37. Votca băută cu măsură e bună în orice cantităţi.

Cum ne indragostim

Nu va ganditi ca acest articol este genul acela de postare indiscreta menita de fapt doar pentru ochii vreunui iubit sau potential iubit, in care se insiruie dulci nimicuri cu iz poetic. Bine, poate izul poetic nu va lipsi din cauza ca, pana la urma, este vorba despre indragostire. Acesta este un scurt eseu in care vreau sa cant o oda orasului de care m-am indragostit fara sa-l fi vizitat. Pur si simplu pentru ca l-am vazut intr-un film ocupand un loc marginal, nicidecum asemeni New York-ului in operele lui Woody Allen, oraselul acesta, situat pe coasta sud-estica a continentului Sud American, isi ocupa rolul mai mult decorativ cu multa demnitate si prietenie. Si pana la urma dragostea se intampla in cele mai neobisnuite circumstante si de ce sa nu ne indragostim la prima vedere de un oras insorit plin de blocuri inalte, strazi aglomerate (dar curate!!- cel putin la televizor). Oare nu asa ne indragostim de multe ori? De oameni pe care nu-i cunoastem decat intamplator, sunt in "fundalul" unui eveniment, dar ne capteaza privirea. Bineinteles, nu putem cauta pe wiki detalii despre arhitectura, clima si alte conditii prielnice unei iubiri pasionale, dar incepem sa ne interesam la prieteni despre pasiunile, valorile si alte astfel de lucruri. Iar daca orasul se afla la mare departare cateodata trebuie sa urcam in avion si sa pornim intr-o aventura, tot la fel cum cateodata facem declaratii de dragoste constienti ca practic ne avantam in Marea Aventura. Si daca Marea Aventura se termina abrupt sau se dovedeste a fi fost Marea Pacaleala, orasul fascinant are un poet care a cantat in versuri frumoase iubirea.

De ce nu s-a casatorit servitoarea Amenda cu un macelar? [Chiar asa!]

Istorioara pe care doresc sa vi-o impartasesc provine din cartea "Arta de a nu scrie un roman" a lui Jerome K Jerome.

Servitoarea noastra este una dintre cele mai interesante fetiscane fictive cu aceasta profesie. Este o tanara apatica, de un calm imperturbabil, care tolereaza orice prostie sugerata de stapani si care niciodata nu protesteaza la auzul idioteniei sugestiilor. Dar Amenda are si o bizarerie: pasiunea pentru militari. Unde vede militari lasa toate si ii urmeaza. Se intoarce seara rusinata si reintra in vechea ei personalitate- buna fetiscana engleza.

Dar v-am ademenit cu un macelar... Asadar Amenda se logodeste cu un macelar, iar stapanii pentru a-si arata suportul devin clienti fideli ai acestuia desi nu ii suporta produsele. Spre usurarea lor servitoarea noastra simpatica anunta ruperea logodnei. Stapana o consoleaza, dar impasibila Amenda ii spune ca nu crede ca vreo fata ar putea ramane alaturi de el decat daca ar fi posesoarea unui stomac de strut. Stapana nu intelege ce treaba are digestia in chestiunea cu maritisul si afla opinia sanatoasa a Amendei cum ca o fata nu ar trebuie sa se casatoreasca cu un barbat care ii da sa manance carnati care o tin treaza toata noaptea. Prea britanica stapana este socata sa auda ca domnul macelar avea de gand sa o hraneasca doar cu groaznicii lui carnati. Amenda o linisteste, sotiile macelarilor trebuie sa manance ce ramane, iar verisoara Amendei, Eliza, se casatorise cu un brutar si intr-un sezon slab a fost nevoita sa manance briose 2 luni. O asemenea intamplare trebuie prevenita.

Trageti ce concluzii doriti, numai descretitiva fruntea

Umorul de sambata dimineata

Pentru ca nu ma pot abtine, postez aici cateva glume putin mai feministe, daca pot zice asa. Neah.. dar nu mi-o luati in nume de rau :)))

Femeile despre Barbati

-De ce numai 10% din barbati se duc in Rai?
-Daca ar merge toti s-ar transforma in Iad.

-De ce barbatii indragesc femeile inteligente?
-Cei aflati in opozitie se atrag.

-Cum defineste un barbat o relatie "50/50"?
-Femeile gatesc - ei mananca. Femeile spala - ei murdaresc. Femeile Calca - ei sifoneaza.

-Ce a spus Dumnezeu dupa ce a creat barbatul?
-"Pot mai mult de atat!"

-Cum numesti un barbat cu jumatate de creier?
-Inzestrat.

-Ce poti sa-i dai unui barbat care are de toate?
-O femeie care sa-i arate "calea".

-Care este diferenta inte un barbat si Big Foot?
-Ultimul a fost zarit de cateva ori.

-De ce toate glumele cu blonde sunt scurte?
-Pentru ca barbatii sa le inteleaga.

-De ce Dumnezeu a creat barbatul inaintea femeii?
-Intotdeauna faci o schita inainte de o opera desavarsita.

-De ce paianjenul "Vaduva Neagra" isi omoara partenerul dupa imperechere?
-Pentru ca sa opreasca sforaitul inainte de aparitie.

-De ce barbatii au nevoie de reluari la transmisiile sportive?
-In 30 de secunde uita ce s-a intamplat.

-De ce sedintele de psihanaliza pentru barbati sunt mai scurte?
-Cand se intorc in copilarie, ei sunt deja acolo


Acum si cateva dovezi a superioritatii femeilor in engleza dintr-un articol .. eu zic de umor :p ( Sursa )

Satan had to employ all of his intelligence to convince Eve, but for Adam a simple order "Eat it!" was sufficient.

Man occupies an intermediate position between animals and angels. Who look more like angels, men or women! Any further comment is superfluous.

Definitii

Azi am citit un mail cu o serie de definitii extraordinar de frumos formulate. Poate unii stiu acest mail, dar pentru cei ce nu l-au vazut/citit sper sa aduca un zambet pe buze, un moment de relaxare, mai ales acum la sfarsit de saptamana.

... desigur as vrea sa stiu si care este definitia care place cel mai mult :D


Prostia e mai putin densa decat inteligenta. De aceea e tot timpul deasupra.
E mai usor sa faci copii, decat oameni.
Unii merg la biserica in speranta ca Dumnezeu verifica prezenta.
Inainte de a negocia cu lupul, pune-i botnita.
Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim.
Deosebim doua tipuri de pedepse: cu moartea si cu viata.
Incearca sa definesti nimicul. Vei avea nevoie de multe cuvinte.
Mediocrul se simte bine intre spirite marunte. E singurul loc unde pare mare.
Marea taina a existentei noastre nu consta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti.
Am locuit un timp in sufletul unei femei. Mare inghesuiala.

Nu-i cereti unei femei imposibilul. E capabila sa vi-l dea.

Something old, something new.
Ca sa inchei intr-o nota mai vesela (sa zicem) pun si noul video de la Pixie Lott care mi se pare, ca videoclip foarte simplu, dar fain, iar ca melodie, destul de addictive.

2011-2012

Pentru ca incepe un nou an universitar, m-am gandit sa adun aici cateva citate care sa aduca un zambet de buze celor care le vad si putin entuziasm celor care mai vor putina vacanta :D

• Success is the ability to go from one failure to another with no loss of enthusiasm.
  Winston Churchill
  



• To accomplish great things, we must not only act, but also dream; not only plan, but also believe.
  Anatole France
  



• Don't ever dare to take your college as a matter of course--because, like democracy and freedom, many people you'll never know have broken their hearts to get it for you.
  Alice Drue Miller
  



• Do not ask if a man has been through college; ask if a college has been through him; if he is a walking university.
  Edwin Hubbell Chapin
  



• Twenty years from now you will be more disappointed by the things that you didn't do than by the ones you did do. So throw off the bowlines. Sail away from the safe harbor. Catch the trade winds in your sails. Explore. Dream. Discover.
  Mark Twain
  


• Life is my college. May I graduate well, and earn some honors!
  Louisa May Alcott
  



• The purpose of a liberal education is to make you philosophical enough to accept the fact that you will never make much money.
  Anonymous
  


• It's not your blue blood, your pedigree or your college degree. It's what you do with your life that counts.
  Millard Fuller
  



• You have brains in your head. You have feet in your shoes. You can steer yourself in any direction you choose. You're on your own. And you know what you know. You are the guy who'll decide where to go.
  Dr Seuss
  



• A fellow told me he was going to hang-glider school. He said, 'I've been going for three months.' I said, 'How many successful jumps do you need to make before you graduate?' He said, 'All of them.
  Red Skelton
  



• At commencement you wear your square-shaped mortarboards. My hope is that from time to time you will let your minds be bold, and wear sombreros.
  Paul Freund
  



• It is indeed ironic that we spend our school days yearning to graduate and our remaining days waxing nostalgic about our school days.
  Isabel Waxman
  

Frida sau biografia durerii

Dintre pictorii apropriati de modernitate si ca sa fiu mai precisa dintre artistele ultimului secol nu cred sa fi existat una care sa ma fi fascinat mai mult ca Frida Kahlo.

Filmul cu Salma Hayek a fost cel care a introdus-o in viata mea ( asta ca sa nu mai critic efectele culturii de masa) si nu regret ca l-am vazut (understatement- alert!). Dupa film au urmat albume, carti biografice sau chiar fictiuni- nenumarati scriitori fiind fascinati de personalitatea ei contradictorie si-au dat frau liber imaginatiei incercand sa-i scrie o viata chiar mai scandaloasa decat a avut. Nu cred sa fi fost Frida o femeie a nuantelor, viata ei patimasa si incarcata de durere o arata mai degraba ca pe o aventuriera. Dar spiritul meu de student de stiinte reale a apreciat in mod deosebit faptul ca nu a vorbit in cuvinte pompoase despre arta ei, ci mereu directa a afirmat fara ocolisuri ca in tablouri si-a pictat realitatea. Cum sa ilustrez mai bine taria acestei femei decat enumerandu-i durerile: poliomelita de la 6 ani a lasat-o cu un picior beteag, apoi la 18 ani un accident de autobuz i-a produs nenumarate fracturi (11 doar la piciorul drept) si i-a cauzat o suferinta ce nu a incetat pana la sfarsitul zilelor sale, iar nu in ultimul rand mariajul agitat cu Diego Rivera presarat cu infidelitati de ambele parti (sau poate mai bine zis mariajele- caci s-au casatorit de doua ori) .

Cele doua teme centrale ale operei artistei: durerea si Diego- se ragasesc aproape in toate creatiile si probabil acesta este motivul pentru care gasesc ca nu invita la meditatii profunde, ci mai degraba duc cu gandul la artista. Biografia Fridei se "citeste" cel mai bine din tablouri si este pana la o urma o patimasa poveste de iubire.

Partea a doua

Partea a treia

Partea a patra

Partea a cincea

Partea a sasea

Din tainele copilariei

Cum suntem in ton cu amintirile din copilarie, as vrea sa postez ceva ce am descoperit azi. Uitandu-ma printr-o carte de fabule, am dat de urmatoarea poezioara, scrisa de G. Ranetti:

Țifra Zero, obosită,
Gâfâind, cum e ea grasă,
Vru-ntr-o zi să stea la masă,
Căci era și flămânzită
(Pântecu-i e vecinic gol,
Lângă Unu. Deci domol,
Zero roagă să-l primească
Un minut să s-odihnească
Și foamea să-și potolească.
Însă Unu,
Ca nebunu,
Insultă pe bietul Zero:
- „Cum îndrăznești, hahalero,
Lângă mine să te-așezi?
Nu te vezi
În ce hal ești, măi fârtate?
Un nimic!... O nulitate!
Eu, cu capul sus, semeț,
Și drept ca un făcăleț,
Stau în fruntea tuturor,
Stau în fruntea țifrelor.
Să stai tu la prânz cu mine?!
Tu, pe care te-am văzut
Încă cu-n altul ca tine,
Tot așa necunoscut,
Stând pe uși de la latrine?
Marș d-aici!”
- „Nu fi mândru cu cei mici,
Unule,
Nebunule!
Îi răspunse Zero-ndată:
Darnic n-ai fost niciodată,
Nici bărbat,
Probă că nici nu-mpărțești,
Nici nu-nmulțești:
Acest fapt e demonstrat.”
Pe când cearta era-n toi
Și era să fie lată,
Țifra Două, înarmată,
Porni dârză la război
Împotriva țifrei Unu,
Și l-ar fi distrus, cu tunu,
Ori mai știu eu cu ce armă,
Dacă Unu speriat,
Pe Zero n-ar fi chemat
Cu un strigăt de alarmă.
Zero, iertând pe mișel,
Veni-ndată lângă el,
Silind pe Două să plece,
Căci – vă jur că nu-i minciună –
Unu și Zero-mpreună
Aveau putere cât Zece.

Vechi de când cu tata Noe
E-un proverb ce spune bine:
„Totdauna ai nevoie
De unul mai mic ca tine.”

... Acum sa intelegem ca de asta 0 si 1 sunt atat de folositi? Ca fac o echipa buna, nuh? :))

Poza zilei

O serie de poze care inedite, care dragalase, vor fi postate sub numele de Poza zilei. Ta na na na...si incepem seria cu...

Dereticand prin arta moderna

Pentru toţi cei buimăciţi de arta modernă, care caută înţelesuri în expresionismul abstract care pare că domină arta modernă, dar care au de asemenea un cult al ordinii (în timpul liber mai valsează cu un mop) şi sunt în căutarea unui umor de calitate filmuleţul aici prezent este un must.

După potolirea hohotelor de râs îngăduiţivă o incursiune in lumea artei moderne. Artiştii prezentaţi sunt:

1. Donald Baechler


2. Paul Klee


3. Joan Miró


4. Niki de Saint Phalle


5. Keith Haring


6. Jasper Johns


7. Rene Magritte


8. Jackson Pollock


9. Meret Oppenheim


10. Georges Seurat

Această postare a fost sugerată şi prin urmare îi este dedicată lui GeoKidd.

안녕

pronuntat Annyong - Salut in coreana

V-ati dat seama despre ce scriu? Hmm.. vroiam sa scriu putin despre cultura coreana (mai ales Coreea de Sud), despre ce mi-a placut, ce mi-a ramas in minte din ce am citit/vazut.

Cateva cuvinte care le-am retinut usor. O cultura total diferita de cele europene. Gandindu-ma acum, diferentele sunt foarte mari. Influenta americana pare deja pentru multi omniprezenta, dar observand aceasta cultura, incepi sa vezi anumite parti frumoase pe care poate cultura europeana intr-o anumita masura le-a pierdut.

Gisaeng, acele gheise specifice culturii, care, din cate am citit de fapt dateaza dinaintea gheiselor propriu-zise. Si in Memoriile Unei Gheise, pentru cei care au citit cartea si/sau au vazut filmul se poate observa cate putin din viata lor. Se depune atata munca pentru a putea sa faci fata unei conversatii, pentru a stapani puterea de a atrage atentia numai printr-o privire, printr-un gest. Din cate am vazut/citit accentul pe gesturi este foarte mare. Cei care au vazut anumite dansuri specifice pot observa acest aspect. Cred ca acesta este unul dintre lucrurile care mi-au placut. Importanta gesturilor, daca o pot spune asa. O replica, o privire, o miscare poate avea atatea semnificatii..

Ar trebui sa spun si cate ceva despre locatii...Ce mi-a placut mult este insula Jeju sau insula Zeilor dupa cum o numesc locuitorii, considerata a fi un paradis. O locatie de vis comparata cu insulele din Hawaii. Aici se afla si cel mai inalt varf din Korea - Halla-san(1950m, pt cei interesati :p) - o multime de cascade, etc. superb.... ;))

Seul. Capitala. Oras ce dateaza din sec 18 bc fiind in momentul de fata unul dintre cele mai populate orase din lume. Incarcat de istorie, de monumente arhitecturale unice, dar in acelasi timp purtand amprenta prezentului.

Entertainment. Nu zic multe, doar atat. Difera foarte mult prin stil. Pop-ul korean, un stil foarte popular din cate se pare (nu ca imi place foarte mult) aduce aminte - la ce m-am mai uitat eu - de epoca in care dansam pe Andre .. dar cu o coregrafie muuuult mai buna si cu efecte mai multe. Ceea ce sugerez eu mai jos e o melodie din soundtrack-ul unui serial pe care le-am vazut, melodie care are niste versuri dragute.

I can fly high, I belive that
I can go up in that sky
Open my wings and (i’m) going to fly
More freely than anyone has

Asa... mai sunt si serialele.. de toate felurile pentru toti. Pentru cei ce ii tenteaza pot cauta ca sigur vor gasi pe gustul lor. Cei carora le place si manga, vor fi incantati sa vada si unele ecranizari, foarte dragute de altfel, iar cei care vor sa incerce .. sunt liberi ;)) just google it!

Asa imi inchei si aceasta postare.. a meritat asteptarea?... Whew.. sper ca macar putin am starnit putin interes referitor la aceasta cultura, evidentiindu-i cate ceva din partile ei frumoase si interesante.

Inchei printr-o recomandare. Pentru cei care sunt tentati sa invete limbi straine am descoperit urmatorul site care cuprinde, daca pot zice asa, o serie de cursuri on-line. Partea frumoasa este ca poti sa si discuti cu persoane din tarile respective, poti imbina placutul cu utilul.