Inapoi la intrebarile de baza

Cartea lui Steve Hely "Cum am devenit un romancier celebru" are un farmec incontestabil: este amuzanta si brutal de onesta, intesata de citate din romane de duzina si, in acelasi timp, neuitand sa vorbeasca despre meritele scriitorilor de geniu, ne aminteste una dintre intrebarile pe care ni le punem mai rar: "Ce este o carte adevarata?".

Talentatul absolvent de Litere, Pete Tarslow, lucreaza intr-o agentie dubioasa pentru un sef care face in permanenta analogii intre lumea contemporana si Imperiul Roman, scriind scrisori de motivatie pentru tineri straini cu bani care doresc sa aplice la universitate. Pete nu pretinde ca ar avea principii, in schimb stie clar ce vrea de la viata: banii si faima care sa ii asigure o casa cu vedere la ocean si sa ii faciliteze accesul la o anumita categorie de femei si, nu in ultimul rand, sa o faca pe Polly, iubita din colegiu, sa sufere in ziua nuntii ei.

Animat de aceste deziderate nobile, Pete decide ca a scrie o carte serioasa nu este nici usor si cu siguranta nici profitabil. Asa ca dupa o munca in niciun caz extenuanta de colectare a cliseelor preferate de cititori si sub influenta alcoolului si a unui medicament obtinut intr-un mod neortodox, scrie intr-un timp record (daca va amintiti din liceu- Sadoveanu a scris in doua saptamani capodopera "Baltagul") cartea "Clubul Ramasitele Tornadei". 

Soarta tine cu trisorul indraznet, care se vede propulsat spre faima si spre cercul scriitorilor de succes pe care ii dispretuieste. Va putea Pete sa continue sa pozeze in scriitor sau isi va da in vileag marsavia? In aflarea deznodamantului veti fi rasplatiti de numeroase momente comice, si veti fi indemnati sa va puneti intrebari esentiale pentru iubitorii de carte.

Musatescu.... savuros....

Pentru cei care nu stiu, dar si pentru cei care stiu. Cateva cuvinte care sper sa aduca un zambet pe buzele noastre. Mai ales acum cand primavara ne-a "pacalit" ca vine! ... Uff.. mai e mult pana se incalzeste

Unii trăiesc gratis, alţii degeaba..

Dacă într-o vorbă îndeşi mai mult decât încape, devine vorbă goală..

De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită?.

Bănuitorul se trezeşte înaintea ceasului deşteptător, ca să-l controleze dacă sună exact.

În fiecare zi de primăvară când vin rândunelele, pesimistul fredonează "vezi rândunelele se duc".

Caloriferul stins e mai rece decât frigiderul în funcţiune.

Dragostea.. Bătăi de inimă pentru dureri de cap. Sentimentul care vine în galop şi dispare în vârful picioarelor.

Femeile nu înşeală, compară.

Lanţurile au redactat definiţia libertăţii.

O idee bine clocită trebuie să facă adepţi, nu pui.

Când stai de vorbă cu proştii numai duminica e o adevărată sărbătoare.

De ce au militarii acte de stare civilă?

Fost primar, fost prefect, fost senator, fost ministru, conu Mişu a fost numai un fost.

Ca să măsori distanţele, trebuie să le şi străbaţi.

Marele cusur al femeilor este că te iubesc, totdeauna, când ai altceva de făcut.

Nu sunt sensibil la frig. Chiar şi gerul mă lasă rece.

E frumos să fii bun, dar trebuie să fii şi bun la ceva.

Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare.

Fericirea se trăieşte numai de la o clipă la alta. Între ele bagă intrigi viaţa.

Laşitatea este sentimentul care n-are nici măcar curajul să spună cum îl cheamă.

Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa.

O plantă care provoacă insomnii unora: laurii altora.

Minciuna premeditată nu mai e chestiune de fantezie, ci de caracter.

Adevăraţii cai de cursă nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-şi pună sângele în mişcare.

Gloria, când moare, nu face testament în favoarea nimănui.

În ziua victoriei, nu uita să-ţi aminteşti şi de înfrângerile anterioare.

Nu gloria este efemeră, ci numai cei ce o au.

Amintirile unora se numesc remuşcări.

Fiecare inimă are podul ei cu vechituri, pe care nu se îndură să le arunce niciodată, dar le

scutură din când în când.

Amintirile sunt asemenea cărţilor din biblioteca ta. Cauţi câte una când nu mai ai nimic nou de citit.

N-am cerut vieţii nimic. Tot ce am avut, i-am smuls. Şi tot ce n-am avut, mi-a furat.

Cu vremea să mergi în pas, nu la pas.

Una e să crezi şi alta e să fii credul.

Una e să ceri, alta să cerşeşti, şi cu totul altceva să revendici..

Amabilitatea adevărată trebuie să fie, în primul rând, o chestiune de caracter şi apoi una de educaţie.

Nu plânge fără motiv. Şi mai ales, nu plânge când ai motive.

Când ţi se cuvine ceva, să nu ceri. Pretinde.

Viitorul unui om, ca şi al unei lumi, se construieşte, nu se visează.

Te-ai întrebat vreodată câte mâini au făcut pâinea, pe care, cu una singură, o duci la gură?

Fără mâna omului, omenirea ar fi trăit în patru labe .

Bănuiala e serviciul de spionaj al oamenilor neînarmaţi pentru viaţă.

În fiecare tren al lumii, viaţa circulă pe compartimente.

Era atât de urât, încât atunci când se strâmba, părea mai puţin urât.

Când priveşti marea, gândul o ia în derivă.

Suntem chit, tinere confrate. Dumneata nu mă cunoşti şi eu nu te recunosc.

Poţi să fii într-o ureche şi totuşi foarte serios la treabă: dacă eşti ac.

Noaptea, viteza gândului circulă în "ani-întuneric".

Şi dacă ai chelit, ce? Parcă pe lumea asta nu sunt şi vulturi pleşuvi?

Focul sacru nu se aprinde cu chibrituri.

Numai covoarele se nasc ca să fie călcate în picioare.