26 septembrie 2011

Frida sau biografia durerii

Dintre pictorii apropriati de modernitate si ca sa fiu mai precisa dintre artistele ultimului secol nu cred sa fi existat una care sa ma fi fascinat mai mult ca Frida Kahlo.

Filmul cu Salma Hayek a fost cel care a introdus-o in viata mea ( asta ca sa nu mai critic efectele culturii de masa) si nu regret ca l-am vazut (understatement- alert!). Dupa film au urmat albume, carti biografice sau chiar fictiuni- nenumarati scriitori fiind fascinati de personalitatea ei contradictorie si-au dat frau liber imaginatiei incercand sa-i scrie o viata chiar mai scandaloasa decat a avut. Nu cred sa fi fost Frida o femeie a nuantelor, viata ei patimasa si incarcata de durere o arata mai degraba ca pe o aventuriera. Dar spiritul meu de student de stiinte reale a apreciat in mod deosebit faptul ca nu a vorbit in cuvinte pompoase despre arta ei, ci mereu directa a afirmat fara ocolisuri ca in tablouri si-a pictat realitatea. Cum sa ilustrez mai bine taria acestei femei decat enumerandu-i durerile: poliomelita de la 6 ani a lasat-o cu un picior beteag, apoi la 18 ani un accident de autobuz i-a produs nenumarate fracturi (11 doar la piciorul drept) si i-a cauzat o suferinta ce nu a incetat pana la sfarsitul zilelor sale, iar nu in ultimul rand mariajul agitat cu Diego Rivera presarat cu infidelitati de ambele parti (sau poate mai bine zis mariajele- caci s-au casatorit de doua ori) .

Cele doua teme centrale ale operei artistei: durerea si Diego- se ragasesc aproape in toate creatiile si probabil acesta este motivul pentru care gasesc ca nu invita la meditatii profunde, ci mai degraba duc cu gandul la artista. Biografia Fridei se "citeste" cel mai bine din tablouri si este pana la o urma o patimasa poveste de iubire.






18 septembrie 2011

Din tainele copilariei

Cum suntem in ton cu amintirile din copilarie, as vrea sa postez ceva ce am descoperit azi. Uitandu-ma printr-o carte de fabule, am dat de urmatoarea poezioara, scrisa de G. Ranetti:

Țifra Zero, obosită,
Gâfâind, cum e ea grasă,
Vru-ntr-o zi să stea la masă,
Căci era și flămânzită
(Pântecu-i e vecinic gol,
Lângă Unu. Deci domol,
Zero roagă să-l primească
Un minut să s-odihnească
Și foamea să-și potolească.
Însă Unu,
Ca nebunu,
Insultă pe bietul Zero:
- „Cum îndrăznești, hahalero,
Lângă mine să te-așezi?
Nu te vezi
În ce hal ești, măi fârtate?
Un nimic!... O nulitate!
Eu, cu capul sus, semeț,
Și drept ca un făcăleț,
Stau în fruntea tuturor,
Stau în fruntea țifrelor.
Să stai tu la prânz cu mine?!
Tu, pe care te-am văzut
Încă cu-n altul ca tine,
Tot așa necunoscut,
Stând pe uși de la latrine?
Marș d-aici!”
- „Nu fi mândru cu cei mici,
Unule,
Nebunule!
Îi răspunse Zero-ndată:
Darnic n-ai fost niciodată,
Nici bărbat,
Probă că nici nu-mpărțești,
Nici nu-nmulțești:
Acest fapt e demonstrat.”
Pe când cearta era-n toi
Și era să fie lată,
Țifra Două, înarmată,
Porni dârză la război
Împotriva țifrei Unu,
Și l-ar fi distrus, cu tunu,
Ori mai știu eu cu ce armă,
Dacă Unu speriat,
Pe Zero n-ar fi chemat
Cu un strigăt de alarmă.
Zero, iertând pe mișel,
Veni-ndată lângă el,
Silind pe Două să plece,
Căci – vă jur că nu-i minciună –
Unu și Zero-mpreună
Aveau putere cât Zece.

Vechi de când cu tata Noe
E-un proverb ce spune bine:
„Totdauna ai nevoie
De unul mai mic ca tine.”

... Acum sa intelegem ca de asta 0 si 1 sunt atat de folositi? Ca fac o echipa buna, nuh? :))

16 septembrie 2011

Poza zilei

O serie de poze care inedite, care dragalase, vor fi postate sub numele de Poza zilei. Ta na na na...si incepem seria cu...

13 septembrie 2011

Dereticand prin arta moderna



Pentru toţi cei buimăciţi de arta modernă, care caută înţelesuri în expresionismul abstract care pare că domină arta modernă, dar care au de asemenea un cult al ordinii (în timpul liber mai valsează cu un mop) şi sunt în căutarea unui umor de calitate filmuleţul aici prezent este un must.





După potolirea hohotelor de râs îngăduiţivă o incursiune in lumea artei moderne. Artiştii prezentaţi sunt:
  1. Donald Baechler

  2. Paul Klee

  3. Joan Miró

  4. Niki de Saint Phalle

  5. Keith Haring

  6. Jasper Johns

  7. Rene Magritte

  8. Jackson Pollock

  9. Meret Oppenheim

  10. Georges Seurat



Această postare a fost sugerată şi prin urmare îi este dedicată lui GeoKidd.

2 septembrie 2011

안녕

pronuntat Annyong - Salut in coreana

V-ati dat seama despre ce scriu? Hmm.. vroiam sa scriu putin despre cultura coreana (mai ales Coreea de Sud), despre ce mi-a placut, ce mi-a ramas in minte din ce am citit/vazut.

Cateva cuvinte care le-am retinut usor. O cultura total diferita de cele europene. Gandindu-ma acum, diferentele sunt foarte mari. Influenta americana pare deja pentru multi omniprezenta, dar observand aceasta cultura, incepi sa vezi anumite parti frumoase pe care poate cultura europeana intr-o anumita masura le-a pierdut.


Gisaeng, acele gheise specifice culturii, care, din cate am citit de fapt dateaza dinaintea gheiselor propriu-zise. Si in Memoriile Unei Gheise, pentru cei care au citit cartea si/sau au vazut filmul se poate observa cate putin din viata lor. Se depune atata munca pentru a putea sa faci fata unei conversatii, pentru a stapani puterea de a atrage atentia numai printr-o privire, printr-un gest. Din cate am vazut/citit accentul pe gesturi este foarte mare. Cei care au vazut anumite dansuri specifice pot observa acest aspect. Cred ca acesta este unul dintre lucrurile care mi-au placut. Importanta gesturilor, daca o pot spune asa. O replica, o privire, o miscare poate avea atatea semnificatii..




Ar trebui sa spun si cate ceva despre locatii...Ce mi-a placut mult este insula Jeju sau insula Zeilor dupa cum o numesc locuitorii, considerata a fi un paradis. O locatie de vis comparata cu insulele din Hawaii. Aici se afla si cel mai inalt varf din Korea - Halla-san(1950m, pt cei interesati :p) - o multime de cascade, etc. superb.... ;))

Seul. Capitala. Oras ce dateaza din sec 18 bc fiind in momentul de fata unul dintre cele mai populate orase din lume. Incarcat de istorie, de monumente arhitecturale unice, dar in acelasi timp purtand amprenta prezentului.


Entertainment. Nu zic multe, doar atat. Difera foarte mult prin stil. Pop-ul korean, un stil foarte popular din cate se pare (nu ca imi place foarte mult) aduce aminte - la ce m-am mai uitat eu - de epoca in care dansam pe Andre .. dar cu o coregrafie muuuult mai buna si cu efecte mai multe. Ceea ce sugerez eu mai jos e o melodie din soundtrack-ul unui serial pe care le-am vazut, melodie care are niste versuri dragute.

I can fly high, I belive that
I can go up in that sky
Open my wings and (i’m) going to fly
More freely than anyone has

Asa... mai sunt si serialele.. de toate felurile pentru toti. Pentru cei ce ii tenteaza pot cauta ca sigur vor gasi pe gustul lor. Cei carora le place si manga, vor fi incantati sa vada si unele ecranizari, foarte dragute de altfel, iar cei care vor sa incerce .. sunt liberi ;)) just google it!

Asa imi inchei si aceasta postare.. a meritat asteptarea?... Whew.. sper ca macar putin am starnit putin interes referitor la aceasta cultura, evidentiindu-i cate ceva din partile ei frumoase si interesante.

Inchei printr-o recomandare. Pentru cei care sunt tentati sa invete limbi straine am descoperit urmatorul site care cuprinde, daca pot zice asa, o serie de cursuri on-line. Partea frumoasa este ca poti sa si discuti cu persoane din tarile respective, poti imbina placutul cu utilul.



Cand posteaza Andrada?



O intrebare la care nu poate raspunde decat Andrada, dar poate ca asteapta un special request. Here it is. Sustineti cu mesaje!!!

 
Copyright 2010 ..la-di-dA. Powered by Blogger
Blogger Templates create by Deluxe Templates. Sponsored by: Website Templates | Premium Themes. Distributed by: blog template